Osea NTLR - Acesta este Cuvântul DOMNULUI care a - Bible Gateway

Ia prietena mea să piardă în greutate. Please wait while your request is being verified...

Manon Lescaut Abatele Prevost Romana

Mult timp n-au fost decât nişte pagini răzleţe pe care le reciteam şi uneori le corectam convins de faptul că nu avem timp. Însă timp pentru ce? Eram incapabil să explic asta cu precizie. Am scris această carte pentru fantasme, singurele care au timp deoarece trăiesc în afara timpului. După ultima recitire chiar acum îmi dau seama de faptul că nu doar timpul contează, că nu doar timpul este un motiv de groază.

Şi plăcerea poate îngrozi, la fel şi curajul poate îngrozi. În acei ani, dacă-mi aduc bine aminte, trăiam sub cerul liber şi fără permis de rezidenţă aşa cum alţii trăiesc într-un castel. Bineînţeles, niciodată n-am dus acest roman la vreo editură. Mi-ar fi închis uşa în nas şi aş fi pierdut un exemplar. Nici măcar nu l-am trecut, aşa cum se spune, pe curat. Manuscrisul original are mai multe pagini: textul ia prietena mea să piardă în greutate să se multiplice şi să se reproducă precum o boală.

Boala mea, pe atunci, era mândria, furia şi violenţa. Aceste lucruri furia, violenţa epuizează, iar eu îmi petreceam zilele obosit în mod inutil. În timpul nopţilor lucram. Ziua scriam şi citeam.

ia prietena mea să piardă în greutate

Nu dormeam niciodată. Mă menţineam treaz bând cafea şi fumând. Am cunoscut, bineînţeles, oameni interesanţi, unii rod al propriilor mele halucinaţii.

ia prietena mea să piardă în greutate

Cred că a fost ultimul meu an la Barcelona. Dispreţul pe care-l nutream pentru aşa-numita literatură oficială era enorm, chiar dacă doar un pic mai mare decât cel pe care-l aveam pentru literatura marginală. Însă credeam în literatură: adică nu credeam nici în parvenitism, nici în oportunism şi nici în bârfele de salon.

Credeam în gesturile inutile credeam în destin.

Osea NTLR - Acesta este Cuvântul DOMNULUI care a - Bible Gateway

Încă nu avem copii. Încă citeam mai multă poezie decât proză. În anii aceia sau în lunile aceleaaveam predilecţie pentru câţiva scriitori de science-fiction şi pentru câţiva pornografi, uneori autori antinomici, ca şi cum peştera şi lumina electrică s-ar exclude una pe cealaltă.

De asemenea, pe Cervantes şi poeţii greci arhaici. Când mă îmbolnăveam îl reciteam pe Manrique. Într-o noapte am conceput un sistem pentru a câştiga bani în afara legii. O mică afacere ilicită. În fond totul consta în a nu deveni bogat dintr-odată. Primul meu complice sau potenţial complice, un prieten argentinian foarte trist, mi-a răspuns cu un proverb care exprima mai mult sau mai puţin ideea că atunci când cineva se află la închisoare sau în spital, cel mai bun lucru este să te afli în propria ţară, presupun că pentru vizite.

Răspunsul lui nu m-a afectat câtuşi de puţin, întrucât mă simţeam la distanţă egală de toate ţările lumii. Mai târziu mi-am abandonat planul după ce am descoperit că era mai rău decât să lucrezi într-o fabrică de cărămizi. La căpătâiul patului îmi prinsesem cu o piuneză o hârtie pe care scria, ia prietena mea să piardă în greutate dieta de slabit cu carne, Anarhie Totală, scrisă pentru mine de o prietenă de această cetăţenie.

Nu credeam că aveam să trăiesc mai mult de treizeci şi cinci de ani. Eram fericit.

Please wait while your request is being verified...

După aceea a venit şi, fără să-mi dau seama, totul s-a schimbat. Blanes, Când mă gândesc la durata scurtă a vieţii mele, absorbită în eternitatea anterioară şi următoare — memoria hospitis unius diei praetereuntis —, micul spaţiu pe care-l ocup şi inclusiv pe care-l văd, scufundat în imensitatea nemărginită a spaţiilor pe care le ignor şi care mă ignoră, mă înspăimânt şi mă minunez văzându-mă aici şi nu acolo, pentru că nu există niciun motiv sa mă aflu aici şi nu acolo, acum şi nu altcândva.

Cine m-a aşezat aici? Din ordinul şi voinţa cui acest loc şi acest timp mi-au fost hărăzite mie? Aproape că este un simbol al Hollywood-ului. Tara nu dieta alimentare detox camere în interiorul ei. Era doar o faţadă. Selznick Băiatul se apropie de casă. O potecă de larice. Şirag de lacrimi. Iubirea este un amestec de sentimentalism şi sex Burroughs.

Casa este doar faţadă şi o dezmembrează ca să o mute în Atlanta. Totul este învechit.

A slăbit 113 kilograme într-un an după ce medicii i-au spus că este pe moarte

Nu este un fenomen recent. Totul s-a rasolit cu foarte mult timp în urmă. Iar spaniolii îţi imită felul de a vorbi. Accentul sud-american. O alee cu palmieri. Totul lent şi astmatic. Biologi plictisiţi contemplă ploaia de la ferestrele asociaţiei lor.

Nu ajută la nimic să cânţi ia prietena mea să piardă în greutate simţământ. Iubita mea, oriunde te-ai afla: de-acum nu mai este nimic de făcut, nu este necesar gestul care nu a sosit niciodată. Scrie cărţi poştale deoarece respiraţia îl împiedică să compună poeme aşa cum ar vrea el.

ia prietena mea să piardă în greutate

Vreau să spun: poeme gratuite, fără nicio valoare adăugată. Ochii săi reţin o imagine cu corpuri dezbrăcate care se mişcă lent afară din mare. După aceea rămâne doar pustiul. Fluxul este alb. A luat un tren în sens contrar celui pe care-l dorea.

greutatea fatului la 22 saptamani

Doar el ocupă compartimentul, perdelele sunt desfăcute, iar asfinţitul se lipeşte de geamul murdar. Culori iuţi, întunecate, intense, se revarsă peste pielea neagră a scaunelor. Noi am creat un spaţiu liniştit pentru ca el sub o formă sau alta să poată lucra. Îşi aprinde o ţigară. Cutiuţa cu chibrituri este ia prietena mea să piardă în greutate.

Pe o faţă este desenat un hexagon format din douăsprezece chibrituri. Acum atenţia i se opreşte pe un obiect palid, după o clipă îşi dă seama că este un pătrat care începe să se fragmenteze.

Ceea ce înainte a luat drept un ecran se transformă într-un flux alb, cuvinte albe, geamuri care-şi încheie transparenţa într-o albeaţă oarbă şi permanentă. Pe neaşteptate, un ţipăt îi atrage atenţia.

ia prietena mea să piardă în greutate

Sunetul scurt i se pare ca o culoare trasă printr-o gaură. Însă ce culoare? Îşi acoperă chipul cu degetele îndeajuns de răsfirate ca să întrevadă orice obiect care se apropie. Îşi caută ţigările în buzunarele vestonului.

Când scoate primul rotocol de fum se gândeşte că fidelitatea se mişcă cu aceeaşi rigiditate ca şi trenul. Un nor de fum opalin îi acoperă chipul. Cineva ţipă. Îşi observă picioarele fixe pe podea. Oftează, îşi întoarce chipul către fereastră, câmpul pare învăluit într-o lumină mai întunecată.

Ca lumina din capul meu, se gândeşte. Trenul alunecă pe lângă o pădure. În unele zone se poate vedea urma unor incendii recente.

ia prietena mea să piardă în greutate

Nu-l surprinde că nu vede nicio persoană la marginile pădurii. Însă cocoşatul trăieşte acolo, urmând un drumeag pentru biciclete, un kilometru spre interior.

I-am spus că aş prefera să nu mai ascult. Aici poţi întâlni iepuri şi şobolani care par veveriţe. Pădurea este delimitată de şosea înspre vest şi de linia de tren înspre est. De jur împrejur sunt grădini şi câmpuri agricole, iar în preajma oraşului un râu contaminat pe ale cărui maluri se află cimitire de maşini şi tabere de ţigani. Mai încolo este marea. Cocoşatul deschide o cutie de conserve sprijinindu-şi o jumătate a spatelui de un pin mic şi putrezit.

ia prietena mea să piardă în greutate

Cineva a ţipat în cealaltă extremitate a vagonului, probabil o femeie, îşi spuse, în timp ce stingea ţigara cu talpa pantofului. Cămaşa are carouri verzi, roşii şi albe, e cu mâneci lungi, şi-i făcută din bumbac. Cu mâna stângă cocoşatul susţine o conservă de sardele cu sos de tomate.

Ochii săi iscodesc frunzişul. Aude cum trece trenul. Acoperit până la sprâncene, nemişcat în pat, transpirând şi repetând mental cuvinte care nu vor să spună nimic, le aud cum mişună, cum aprind şi sting luminile, urcând cu o încetineală insuportabilă spre terasă.

Eu sunt luna, propune cineva. Însă mai înainte am fost golan, şi l- am avut pe arab în cătare, şi am apăsat trăgaciul în momentul cel mai puţin prielnic.

Roberto Bolaño - Anvers

Străzi înguste în interiorul Districtului V, de cum să mi ajuți familia să piardă în greutate nu poţi să ieşi sau să-ţi schimbi destinaţia care plutea ca un burnuz peste părul meu unsuros. Cuvinte care se îndepărtează unul de celălalt.

Mâinile mele pipăie un zid în umbra căruia stă cineva, cu douăzeci de centimetri mai înalt decât mine, cu mâinile în buzunarele vestonului, pregătind moartea şi ulterioara ei transparenţă. Limbajul celorlalţi este neinteligibil pentru mine. Hărţuiţi de oamenii din localitate: în interior, turiştii se plimbau goi.

Şase băieţi morţi în împrejurimi. Poate s-au sinucis. Poate a fost un vis.

  1. Poate Dumnezeu să mă ajute să slăbesc
  2. Ceai care ajuta la slabit

Vântul printre stânci. Nişte umbrele de vagabonzi abandonate pe esplanade la capătul cărora se ridică supermaketuri albe. Este vară şi poliţiştii beau la ultima masă din bar. Lângă pick-up o fată ascultă cântece la modă. Cineva pleacă la aceste ore departe de aici, îndepărtându-se de aici, dispus să nu ia prietena mea să piardă în greutate mai întoarcă niciodată. Un băiat dezbrăcat aşezat lângă cortul său în interiorul pădurii?

Fata a intrat în baie cu paşi nesiguri şi a început să vomite. Privit cu atenţie, este scurt timpul care ni se acordă ca să ne construim viaţa pe pământ, vreau să spun: să-ţi asiguri ceva, să te căsătoreşti, să aştepţi moartea.

Ochii săi în oglindă ca nişte scrisori deschise într-o încăpere în penumbră: leşul care respiră, afundat în pat împreună cu ea.